Fiica lunii ~~~ Visul pierdut

Subject: Fiica lunii ~~~ Visul pierdut 18.08.06 13:06

am mai scris o povestioara , ma rog ... n`am scris prea moolt , de aceea o sa pun putin kte putin si destul de rar ... e mai diferita dekt Fata umbra si totusi au ktva trasaturi comune ... la un moment dat actiunea o sa aiba loc o schimbare brusca si poate k o sa aveti impresia k totul ia un ritm accelerat , dar revine repede la cursul normal ... sa vad c pareri aveti ...

uitati personajele :

Yume
Fiica lunii ~~~ Visul pierdut Mizukirh4

Dante

Andoria

Capitolul 1

Ploua . Fiori reci ma cuprindeau la atingerea fiecarei picaturi de apa . Am privit spre cer . Luna se ivea sfioasa dupa un nor negru , care se micsora vazand cu ochii . Picaturi de ploaie imi picurau in ochii , ce incepusera sa ma usture . Lacrimi fierbinti mi se scurgeau pe obraji , amestecandu-se cu picaturile reci de ploaie . Am oftat si am mers ami departe . Totul se lumina incet , iar ultimul strigat al naturii , tunetul , inceta . M-am prabusit la pamant . Nu mai aveam pic de putere . Am deschis incet ochii . Imi simteam tampla patrunsa de pietrele de pe jos , iar iarba mi se incurca prin par . M-am sprijinit in maini incercand sa ma ridic , dar imi simteam corpul mult prea greu , iar mainile imi tremurau ingrozitor , asa ca m-am prabusit din nou la pamant . Am scancit incet de durere , ca un animal intr-o cusca , cusca mea fiindu-mi propriul corp . Am incercat din nou sa ma ridic , dar era in zadar , mainile imi intepenisera , iar durerea era imensa …
-Ah …am nevoie de ajutor .
Insa in jur nu era nimeni . Strazile erau pustii , batea vantul , iar mirosul proaspat al aerului imi patrundea in nari . M-am ridicat in cele din urma sprijinita in genunchi si am incercat sa stau in picioare . Am reusit , dar tremuram , iar mainile imi erau paralizate .
Am ramas in picioare langa balconul de langa care tocmai ma ridicasem . Vantul m-a lovit cu brutalitate in fata de parca ar fi vrut sa ma arunce din nou la pamant . Am clipit de mai multe ori , incercand sa alung aerul rece care imi patrundea in ochi .
-Yume ?! am auzit un glas strigandu-ma si am tresarit . M-am intors spre locul de unde se auzea glasul si am zambit , lacrimi mi s-au scurs din nou pe obraji si mi s-au prelins in jos , pe gat . In timp ce spuneam un cuvant atat de drag , un nume atat de iubit , ma prabuseam incet la pamant .
-Dante !
Am simtit cum sunt prinsa in brate , dar nu puteam sa vad nimic . Doar auzeam si simteam , nu eram nici constienta , dar nici inconstienta … ceva foarte straniu mi se intampla . Auzem glasul lui Dante . Vorbea cu cineva .
-Da , si am gasit-o asa …
-Dar nu stii ce are ? rasuna un al doilea glas , feminine de data asta .
-Nu , Andoria , n-am nici cea mai vaga idée .
-Ce se intampla ? m-am ridicat eu incet de pe canapea .
-Yume !!! Esti bine !!!
-Nu prea sunt sigura de asta … Dante , imi pare atat de bine ca m-ai gasit …
L-am privit pe Dante , inalt , mai inalt cu un cap decat mine , cu par violet , la fel ca si ochii , care sclipeau atat de vii si prietenosi , foarte chipes si purtand o costumatie neagra .
Mi-a zambit .
-Ma bucur ca te-am gasit , Yume !
Ne-am privit indelung , cand deodata , rasuna glasul Andoriei .
-Intrerup ?
-Ce sa fie ? am zis noi doi in acelas timp .
Andoria a chicotit , dar nu a mai zis nimic , ci ne-a facut cu mana si a plecat . Parul ei auriu sclipi cand iesi afara , la soare .
-Verisoara ? o striga Dante .
-Ce e ?
Am iesit impreuna cu Dante . Andoraia ne privea incruntata .
-Voi doi ce aveti ?
-Ce s-avem ? m-am incruntat eu .
Andoria nu zise nimic , dar avea aceeasi sclipire stranie in ochi pe care o observam adesea la Dante . Chiar daca fata avea ochi albastri , ea si cu verisorul ei aveau exact aceeasi privire si o sclipire caracteristica , despre care nu stiu sigur in ce situatii apare .
-Hai acasa , vere . Pa , Yume ! imi facu ea cu ochiul , iar eu am murmurat un `pa!` nesigura …
I-am privit pe prietenii mei indepartandu-se , dupa care m-am intors in casa si m-am trantit pe canapea . Amintirea a ceea ce mi se intamplase mai devreme ma bantuia . Dar de ce ma plimbam pe strada in ploaie si … cum de nu-mi aminteam cand iesisem din casa . Puteam sa jur ca la 10 ma dusesem la culcare .
-Ce e cu mine ?!
Mi-am privit mainile speriata si am inceput sa ma gandesc ca reactionez exact ca un om nebun . M-am dus la oglinda si m-am privit . Eram palida si aveam ochii rosii … parul meu roscat atarna fara viata pe langa corpul meu suplu . Ochii mei albastrii-safir erau acoperiti de o pelicula de roseate . Am clipit brusc .
-Ce mi se intampla ?
Brusc totul fu acoperit de ceata , iar eu m-am prabusit cu putere la pamant . Capul ma durea ingrozitor ,insa curand , durerea inceta , iar eu nu mai eram constienta de ceea ce se intampla in jurul meu …

~~~va urma~~~

Subject: Re: Fiica lunii ~~~ Visul pierdut 18.08.06 13:54

Foarte frumos, sincer imi place felul in care ai scris si povestea...te tine in suspans, astept sa mai pui cat mai curand poti.

Subject: Re: Fiica lunii ~~~ Visul pierdut 22.08.06 12:04

chiar ca este beton.... place,place.... imi place cum ai descris personajele si cum se petrece actiunea.... bv bv.... sa mai pui ca este buna povestea Very Happy

Subject: Re: Fiica lunii ~~~ Visul pierdut 28.08.06 18:30

sa continuam ... happy u like it

Capitolul 2

-Yume-chan! Trezeste-te , Yume ! … te rog …
Am deschis ochii si am zarit-o pe Andoria privindu-ma ingrijorata .
-Unde suntem ? am intrebat eu .
Andoria mi-a zambit , insa nu era un zambet vessel , ci unul cat se poate de chinuit .
-Ei bine … chiar nu stiu ce s-a intamplat , dar suntem in padure … si nu stiu cum de mi s-a nazarit sa vin aici tocmai acum , cand tu …
-Cand eu ce ?
-De unde sa stiu eu ?! Te-am gasit inconstienta aici … Ce Dumnezeu ti-a venit sa pleci de acasa , mai ales ca sa vii aici … Ce se intampla ?
-Ti-as spune daca as stii …
-Dar …Ehem … bine , sa mergem acasa acum , bine ?
-Bine , hai !
Am mers in tacere pana acasa . Usa era intredeschisa , iar eu imi doream eneorm sa nu fi intrat nimeni inauntru … Am pasit peste prag si am privit inauntru . Totul parea in regula … Andoria inca astepta afara si nu pricepeam de ce .
-Ce e ? m-am dus spre ea .
-Ah … Nimic .
Fata pleca imediat , lasandu-ma sa ma holbez dezorientata in urma ei . Mi-am scuturat capul , apoi mi-am trecut mana prin par si am zarit ceva ciudat . Parul meu avea niste suvite caudate de o noanta de albastru .
-Ce e asta ? am tresarit .
Am fugit spre baie si m-am privit in oglinda . Aratam ciudat . Parul meu parea sa se schimbe ca si culoarea unui cameleon . Din mov devenea rosu . Dar ce mi se intamplase ?
M-am intins pe canapea si mi-am trecut mana peste ochi . Am incercat sa alung orice gand care incerca sa mi se strecoare in minte , dar unul dintre ele nu l-am putut infrange si m-am simtit nevoita sa vorbesc cu cineva despre ce mi se intampla , despre ciudatele transformari care pareau sa mi se intample , caci simteam o putere imensa crescand in mine . Am mers acasa la Dante si am batut in usa de aurie cu putere . In prag s-a ivit tanarul , care parea cam adormit si trist .
-Yume ?! Ce s-a intamplat ? m-a privit uimit , iar eu I-am comunicat prin priviri ca am nevoie sa stau jos si el m-a invitat inauntru si m-a invitat sa stau pe canapea .
M-am asezat si l-am privit in continuare pe Dante fara sa spun nimic .
-Ce s-a intamplat ? a incercat el sa inceapa o discutie .
Am suspinat . Simteam o durere imensa .
-Nu stiu ce se intampla , dar Dante , sunt sigura de un singur lucru … nu mai sunt o fata obisnuita .
-Poftim ?
-Stiu ca poate nu ma intelegi , dar s-au schimbat multe lucruri brusc . Simt o putere imensa crescand in mine … O putere ciudata … Nu stiu daca mai e cineva asa ca mine , sa simta ce simt eu , sa treaca prin ce trec eu …
Baiatul ma privea , dar nu zicea nimic , insa eu stiam ca ma credea … o simteam .
-Vreau sa … sa nu ma mai simt atat de singura . Andoria cred ca nu mai are incredere in mine . M-a privit ciudat toata seara si brusc a plecat fara sa spuna nimic .
-Si de ce ai venit la mine ?
-Nu stiu , chiar nu stiu … dar cred ca tu ma intelegi , ca tu ma asculti .
Dante zambi , iar eu m-am simtit mai bine . Am mai stat o vreme cu el , incercand sa mai uit de sentimentele ciudate ce ma strabateau si nu-mi dadeau pace si aproape am reusit , dar puterea dinauntrul meu punea stapanire pe mine si la fel si toate schimbarile , sentimentele … simteam cum deveneam alt om , dar … cine ?

~~~va urma~~~

Subject: Re: Fiica lunii ~~~ Visul pierdut 12.11.06 19:19

Va urma......cand?Waiting for something to happen!Poveste super si vreau continuarea.Asa ca go one! Smile