Miushi(another story)

M-am hotarat sa mai scriu o poveste, tot cu demoni, dar asta e mai diferita, cei care indrazneac sa o citeasca sa ii dea drumul, desi stiu ca la inceput totul se petrece prea rapid si veti spune p[robabil "da cum a trecut atat" sau "actiunea e prea rapida" veti vedea ca pe parcurs totul va fi diferit. Enjoy it!
CapI-Introducere

Era o zi frumoasa. Naru impreuna cu parinti ei se plimba prin parc.
Naru era o fetita frumoasa cu parul balai alb lasat pe spate si ochi de un verde aprins. Ea avea acum doar 6 ani si era atat de inocenta si nestiutoare,era fericita alaturi de familia ei. Mama ei lucra ca contabila si tatal ei era un avocat de succes.
-Mama uite ce fromosi sunt nori.A spus Naru fericita
-Vad micuta mea.Ii raspunse mama
-Ce bine ar fi fost daca era si tata cu noi. Tatal fetitei era plecat la un process in tara si nu se intorcea decat pese doua zile.
-Va veni si tatal tau peste cateva zile.
-Bine ce bine!
Peste doua zile a venit si tatal lui Naru acasa fericit ca a mai castigat un proces, mama fetitei era fericita ca sotul ei a venit din nou acasa, dar fericirea lor avea sa se termine in curand.
-Tati ce mi-ai adus. Spuse fetita cu un zambet siret.
-Uite fetita mea si tatal scoase din valiza sa o frumoasa carte cu povesti pe care i-o daduse micutei.
Fetita fericita se duse in camera ei si incepu sa se uite peste imagini, era foarte fericita. Naru a iesit din camera sa il roage pe tatal ei sa ii citeasca o poveste, dar cand sa intre in bucatarie auzi “noi ti-am spus sa pierzi procesul acum vei muri si tu si sotia ta” si din mana unui domn iesi o bila de energie care ii lovise pe parinti fetei si ii omora.
Naru speriata fugi in camera ei dar inainte ca atacatori sa plece ea a auzit “pe fata lui nu o cautati pentru ca daca va va vedea veti da de belea atunci cand ea va fi mare si ea e ca noi”. Fetita nu a stiut la ce s-au referit acei oameni si acum nici nu ii pasa. Statea speriata pe pat si plange a ramas incremenita de sangele pe care il vazuse si pentru ca nu isi putea controla frica o forta ciudata a distrus tot din camera micutei.
Dimineata cand au venit medicii si politistii au gasit-o pe fetita in camera ravasita si plangand. Medicii au hotarat sa o interneze la spitalul de nebuni pentru ca erau siguri ca ea a rasturnat camera . Au luat-o si i-au spus ca se va simti mai bine acolo unde o vor duce, fetita fara sa spuna nimic ii urma in masina.
-Cum te cheama micuto? O intreba Nakoto unul din medici.
-Ma numesc Naru domule.
-Eu sunt Nakoto si voi avea grija de tine pana cand te vei face bine.
Ajunsa la spital fetita a fost dusa intr-o camera frumoasa si luminoasa unde se mai afla un baiat cu un an mai mare ca ea ajuns acolo tot din aceeasi cauza se pare. Acel baiat se numea Kinobi si avea parul saten ochii caprui deschis si o voce blanda dar rece.
-Eu sunt Kinobi si am auzit ca ai fost adusa aici din aceeasi cauza ca si mine. Ii spuse baiatul sec fetei
-Eu sunt Naru si cred ca da am fost adusa aici din aceeasi cauza ca si tine.


CapII-Plecam impreuna

-Vad ca va intelegeti copii, foarte bine pentru ca veti sta impreuna si veti face un tratament special chiar eu va voi trata. Le spuse Nakoto copiilor
-In ce consta acest tratament, spuse baiatul cu o voce rece.
-Veti face sedinte de terapie si daca totul merge bine cam in zece ani va dam drumul.
-Kinobi vom sta aici zece ani? Intrebase fetita derutata
-Ma tem ca da Naru.
-E hai nu va faceti griji ca veti avea profesori ca sa faceti si voi scoala normal. Spuse Nakoto.
-De ce zece ani si nu mai putin?Intreba Kinobi.
-Voi copii nu puteti intelege asta.
-Cred ca e cam mult Nakoto-sama.
-Nu cred Naru-chan.
----Timpul trecea, cei doi faceau in fiecare zi scoala si terapie acum aproape ca nu ii mai framanta ca erau acolo au trecu opt ani, acum Naru avea 14 ani si Kinobi 15 ani intr-o seara Naru veni la Kinobi cand erau doar ei doi si il intreaba----
-Vrei sa imi spui de ce esti aici?Spuse Naru.
-Da dar dupaia sa imi spui si tu mie.
-Bine.
-Parinti mei au fost omorati cand eu eram in vacanta cu ei si dupaia eu am distrus casa in care ne aflam…de frica si cei de aici au zis ca ma tin inchis nu stiu din ce motiv. A spus Kinobi vizibil afectat.
-Si parinti mei au fost omorati, cand ma duceam sa le arat o carte am vazut niste oameni care i-au omorat si dupaia m-am dus in camera mea si cred ca am distrus-o si cei de aici m-au inchis.
-Iti dai seama ca suntem aici din acelasi motiv si ca avem un fel de puteri speciale?
-…Cred ca da, ai dreptate am o idée…Spuse Naru increzatoare.
-Care e?
-Hai sa incercam sa spargem zidul si sa plecam.
-E o nebunie! Imi place hai sa o facem.
-Hai dar sa incercam sa nu facem zgomot…Daca se poate.
Naru pleca sa se imbrace in haine normale cat timp si Kinobi facu acelasi lucru. Cand Naru s-a intors cei doi s-au concentrate asupra zidului care ii tinea departe de lume si il sparsera. Ei au fugit cat au putut de repede si pana dimineata au ajuns deja departe, in timp ce la spital era nebunie mare spre dimineata din cauza evadarii si a zidului spart…Nakoto nu parea prea speriat pentru ca el stia ca asta avea sa se intample odata.
-Hai sa ne oprim Kinobi cred ca suntem destul de departe si imi e foame.
-Daca mai mergem putin vom ajunge la casa unui prieten de al meu de cand eram mic cred ca ma mai tine minte.
-Bine dar nu mult ca nu mai pot.
-Hai inca un pic sau daca nu sari la mine in spate ca te pot duce si pe tine.Spuse Kinobi incantat.
-Mai bine lasa ca merg si singura.
-Cum vrei tu…
CapIII-O casa

-Mai avem mult?Intreba fata
-Nu te mai plange si mergi ca vom ajunge repede asta daca nu vrei sa vina cei de la spital si sa ne ia inapoi…
-Nu,nu vreau hai mai repede!
-Hai sa alergam.
Cei doi au alergat pana in capatul orasului in care au ajuns si Kinobi a vazut cum in fata lui se inalta un castel mare si foarte elegant. Era casa prietenului lui. Kinobi bate la usa si le raspunde una din servitoare:
-Am dori sa vorbim cu Shuki(prietenul lui)
-Imi pare rau dar parinti lui nu sunt acasa si nu cred ca el va cunoaste.
-Cine e? Se auzi o voce si in fata aparu Shuki.
-Shuki sunt Kinobi.
-Kinobi…nu se poate am crezut ca esti mort.
-Eu nu am murit ci doar parinti mei…
-Si cine e domnisoara pe care ai adus-o cu tine.
-Eu sunt Naru si am fugit amandoi de la “inchisoare”, am venit cu el pentru ca nu am unde sa stau si unde sa merg.
-Defapt si parinti ei sunt morti, ea e ca noi si ne cunoastem de opt ani de zile.
-Foarte bine atunci voi sunteti bine veniti in casa mea acum avand in vedere ca parinti mei au plecat timp de o luna cu afaceri.
-Multimim frumos iti ramanem indatorati.
-Dar sper ca nu te deranjam.Spuse Naru putin rusinata
-Nu, nu ma deranjati cu nimic si cu ocazia asta ne vom putea imprieteni mai bine si imi veti povesti ce ati facut voi timp de opt ani dar pana atunci Sasuki (servitoarea) te rog condui in camerele lor.
-Imediat domnule.
Sasuki i-a condus pe cei doi in niste camere mari si frumoas decorate cu foarte mult stil si mobila eleganta.
-Ce frumos e!Exclama fata.
-Da familia lui are foarte mult stil…daca ai nevoie de ceva sunt in camera alaturata.
--------dupa 30 min-----
-Haideti sa mancati cred ca va e foame. Ii pofti gazda.
-Venim imediat! Spusera cei doi.
-Iti multumim pentru primire Shuki.
-Nu aveti pentru ce!
-Tot timpul mai ajutat si iti multumesc mult.Spuse Kinobi recunoscator.
-La asta sunt buni prieteni acum as vrea sa aflu si eu cum vati intalnit?
-Pai eu stateam in spital si un doctor a adus-o pe Naru din aceeasi cauza ca si mine si ne-am imprietenit pentru ca am stat atata timp impreuna si acolo ea era singura persoana cu care vorbeam si invers. Am facut un fel de sedinte de terapie cu un psihiatru si am reusit sa il coinvingem ca am uitat accidentul. Acum o noapte Naru a venit sa afle povestea mea adica de ce eram eu acolo si am constatat ca avem amandoi puteri. Am reusit sa fugim si acum suntem aici cu tine.


---Daca inca nu va face curiosi, sper ca pe viitor sa va atraga mai mult---

CapIV-O lupta

-Interesant…sa inteleg ca daca aveti amandoi puteri si lucrati impreuna sunteti foarte puternici.
-Cred ca da.
-Dar de ce intrebi de puterea noastra?Spuse fata usor banuitoare.
-Doar vroiam sa stiu nimic mai mult.
-Bine.
-----In camera la Naru----
-Ce te framanta Naru?
-Ceva e ineregula cu acest Shuki.
-Si tu ai observat?
-Ce vrei sa spui?
-El nu e acel Shuki pe care il stiam eu e diferit, e foarte schimbat cand eram mici el era mult mai vessel mai vorbaret si nu avea acea privire atat de rece pe care o are acum.
-Kinobi oameni se mai schimb
-Dar el nu ar trebui sa se schimbe.
-Hai lasa asta, o sa vedem ce e cu el acum hai sa ne odihnim.
Deodata usa de la camera se izbeste brusc de perete si in camera intra Shuki.
-Sper ca v-ati simtit bine aici caci acum e momentul sa plecati definitive!
-Ce vrei sa spui?
-Stai in spate Naru!Exclama Kinobi.
-Dar de ce?
-Pentru ca vrea sa moara el primul!Spuse pe un ton sec si rece Shuki.
-Stiam ca e ceva cu tine…nu te las a ii faci rau lui Kinobi!
-Chiar tu ai supus ca daca luptam impreuna suntem foarte puternici, de ce faci asta?
-Pentru ca te invidiez pentru ca ai avut tot ce ai vrut!
-Sa stai opt ani inchis nu cred ca este un motiv de invidiat…
-Nu la asta ma refer, tu ai o prietena ai putere ai libertate.
-Nu eram inca prietena lui…dar acum sunt! Si Naru il saruta pe Kinobi, baiatul a ramas mut de uimire.
Shuki profitand de acest moment i-a atacat, dar cei doi au format un zid care i-a risipit puterea baiatului.
-Acum ai de ce sa ma invidiezi si tu baiete sa stii ca ai probleme grave!
-Da si cred ca ar trebui sa fii tratat.
-Va urasc pe toti! In acel moment Shuki isi concentra energia intr-o bila mare de energie ce a distrus toata casa. Kinobi si Naru sau inaltat spre cer si impreuna cu ei Shuki…a hotarat sa duca o lupta la inaltime. Kinobi il lovi pe Shuki si il rani la umarul drept. Shuki nu se lasa invins de durere si o lovi pe Naru dar aceasta a parat lovitura lui si energia din lovitura fetei s-a combinat cu cea din lovitura lui Kinobi si au format o arma care
l-a omorat imediat pe Shuki.
-Imi pare rau prietene, dar tu ai vrut-o.
-Hai sa mergem mai departe Kinobi trebuie sa ne gasim ceva de lucru ca sa putem supravietui.
-Da ai dreptate dar ce a fost cu acel sarut?
CapV-Cautare

-Pai…pai a fost…eu am vrut sa ii fac in ciuda lui Shuki.
-Da sigur!
-aaa uite…Incerca fata sa exzplice, dar se inrosi ca racul la fata.
-Nu trebuie sa spui nimic si mie imi place de tine…iar acum cred ca suntem impreuna.
-…Da. Ce bine cred ca am aratat atat de penibil isi supse fata in gand.
-Acum hai in oras poate gasim sa lucram undeva.
-Trebuie sa gasim si un loc unde sa stam ca locul asta e distrus.
-Pai daca gasim sa lucram putem plati chiria.
-Ai dreptate hai cat mai repede in oras, sper ca cei de la spital nu au ajuns si in orasul asta.
-Fii serioasa sunt 200 de kilometri pana aici de acolo si ei nu cred ca am fi putut merge atat.
-Dar ei cred ca stiu ca avem puteri.
-Da dar nu stiu ca si agilitatea este una din puterile noastre si nu isi vor imagina ca am ajuns pana aici, poate vor crede ca am murit.
-Ar fi bine dar daca ne vor gasi?
Kinobi-daca o vor face atunci ii vom omora.
Naru-bine, daca zici tu.
Naru si Kinobi au ajuns in oras si pentru ca au gasit ceva bani in casa la Suki au cumparat mai multe ziare cu diferite oferte de munca. Au gasit in final doua locuri libere la un hotel, au hotarat sa vada daca le convine si au mers acolo, era vorba de un hotel mare din centrul orasului.
-Buna ziua cu ce va putem ajuta?Intreba Hatsumyo, patroana hotelului.
-Am venit sa ne angajam pentru cele doua posturi libere la receptie.Spuse Kaiobi.
-Foarte bine dar cam ce varsta aveti?
-Pai eu am 19 si ea are 18.Se repezi baiatul sa raspunda.
-Sunteti cam mici de statura, pareti mai tineri…dar oricum, cred ca va trebuie un loc de munca ca sa va platiti facultatea nu?
-Da…
-Foarte bine sunte-ti angajati va vom plati foarte bine si veti avea un apartament in hotel pentru ca asociati din care fac eu parte sprijina tineri care doresc sa invete. Veti avea program de la ora 13 pana la ora 20 si mult noroc incepeti de maine.
-Va multumim mult doamna acum putem pleca?Spuse Naru.
-Da doar cere-ti o cheie a unui apartament domnisoarei de la receptie si ducetiva acolo.
-Asa vom face si inca odata multumim.
-------In camera-----
-Hai ca a fost bine nu?
-Dar de ce i-ai spus ca suntem mai mari?
-Pentru ca altfel nu ne angaja.
-Si cum vom face cu facultatea?
-Nu am timp sa ma gandesc acum la asta asa ca hai sa ne odihnim.
-Bine cum spui tu dar sa stii ca tot o sa trebuiasca sa gasim ceva.Spuse Naru.
CapVI-O noua propunere

A doua zi cei doi aveau sa isi inceapa prima zi de lucru la hotel.
-Nu! Prima zi de lucru…oare de ce? Spuse Naru
-E hai ca nu o sa fie chiar asa de rau, sper.
-multumesc mult imi esti de mare ajutor, dar macar acum avem unde sa stam si avem ceva bani.
-Ai dreptate dar sper ca iti dai seama ca noi nu suntem oameni si ca odata va trebui sa lasam lumea asta departe.
-Da cred ca da, da totusi de ce nu am putea sane uitam puterile si sa incercam san e traim viata ca niste oameni normali?
-Pentru ca nu suntem oameni normali deci nu mai pune intrebari de genul asta.Spuse Kaiobi rece.
-Cum zici tu, dar inauntrul fetei se ducea o lupta cu ea insasi nu mai stia ce sa faca simtea ca evenimentele o coplesesc si ca e gata sa cada, din cauza ca puterea ei evolua si ajungea la puterea pe care o detinea Kinobi in ea se petrecea o schimbare majora dar nu lasa sa se observe asta.
-Naru stiu ca nu te simti bine deloc dar in cateva ore te vei simti mai bine pentru ca puterea ta va ajunge la nivelul meu si atunci nu vei mai simti nimic iar puterea va creste fara sa simti.
-De unde ti-ai dat seama?!
-Te cunosc foarte bine fetito.
Cei doi s-au dus la receptie pentru a-si ocupa posturile cand deodata pe usa intra un om misterios imbracat intr-o haina de piele neagra cu parul negru mai lung si ochii capriu deschis. El nu era cu mult mai mare decat cei doi, avea in jur de 18 ani.
-Buna ziua cu ce va putem ajuta? Spuse Naru increzatoare.
-As vrea o camera la cel mai inalt etaj.
-Imediat.
-Si dupamiaza vreau sa vorbesc cu voi doi, sa veniti la mine in camera in pauza.
-Da de ce?
-Veti afla aveti grija sa veniti.
-…Bine.
-Cine se crede el sa imi dea mie ordine? Spuse Kaiobi extrem de revoltat.
-Stai linistit hai concentreazate si incearca sa zambesti chiar daca la nici unul nu ne place sa o facem.
----------In pauza-----------
-Hai Kinobu sa mergem .
-Acum vin.
-Ma bucur ca ati venit si mai intai sa ma prezint eu sunt Enki si sunt la fel ca voi un demon. Am fost trimis aici de seful meu pentru a va face o propunere in legatura cu organizatia secreta V.D.P.A.(Vom Distruge Pentru a Apara) Vrem sa va avem printre noi avand in vedere puterea fabuloasa pe care o detineti la aceasta varsta, dupa cum am estimate voi sunteti cei mai puternici de pana acum.
-Ne vom mai gandi…
-Cum adica cei mai puternici? Noi!Spuse Naru extreme de mirata.
-Da voi si va astept raspunsul maine dimineata.


---Va urma---

imi place stilul tau de scriere ... e foarte interesant ... imi place moolt ... personajele sunt interesante si actiunea de asemenea ... ai un mod foarte atragator de a scrie keep the good work

place,place... sa mai pui ca aici am ramas ultima data imi place stilul tau de scris si cum descri...

da, pun diseara

CapVII-Cand totul se schimba

Pana acum v-am spus povestea mea la persoana a III-a dar de acum o veti citi cu hotararea mea de a-mi scrie memoriile la persoana I sa povestesc totul din propria perspective, perspectiva Arkanei (Naru).
Se facuse dimineata, iar noi trebuia sa mergem la Enki, Kaiobi era de mult trezit si ma privea, eu inca stateam intinsa in pat cu o lene fara capat, dar in cele din urma ma hotarasc cu fata buimacita de somn sa ma ridic, sa ma imbrac si sa cobor la Enki cel cu V.D.P.A. cum ii spuneam eu. Kaiobi parea mai serios ca oricand, iar in curand ceva avea sa ma schimbe total si daca as fi putut citi viitorul nu m-as mai fid us la Enki, dar acum e prea tarziu. Deci am ajuns jos la masa unde el ne astepta, ne pofteste la masa, desi nu imi era foame nu prea parea ca ar fi trebuit sa refuz datorita felului in care ma privea, ochii ii sticleau ca doua faclii, iar pe fata i se putea observa usor un zambet ironic dar plin de manie.
-Ma bucur ca ati venit copii.
-Aveam altceva de facut. Spuse Kaiobi ironic.
-Nu!
-De ce ne-ai chemat?! Am spus eu usor revoltata.
-Stii doar, vreau raspuns la intrebarea de aseara.
-Bine aceptam. Spuse Kaiobi sigur pe sine, dare u nu eram la fel, el a luat decizia fara mine si nu imi convenea, dar am tacut si probabil a fost una din cele mai mari greseli…sa tac.
-Este ceea ce vroiam sa aud, acum nu trebuie decat sa veniti cu mine la centrul de antrenament. Sa va acceptati originile.
-Dar ne place aici! Am spus eu usor nervoasa.
-Poate tie da Naru, dar mai tii minte ce ti-am spus, odata va trebuii sa lasam lumea asta.
-Da Kaiobi, eram proasta ca il ascultam, dar sincer il iubeam si stiam si eu la ce se refera.
Am mers cu Enki pana la un depozit abandonat, undeva inafara orasului, am fost surprinsa sa vad ce era inauntru, la exterior arata jalnic dar in interior era un adevarat lux, mobila veche si pereti plini de picture scumpe furate probabil din muzeele de arta, picturi care apartineau marilor pictori cum ar fi Picasso sau Da Vinci. Pe uni pereti se vedeau de sus pana jos Carti vechi probabil de sute de an, erau multe volume legate in piele pe care datau date de prin 1400, ceea ce spunea ca acesti demoni sunt foarte batrani. Dup ace am traversata acea sala mare despre care va vorbea am ajuns in sfarsit la seful organizatiei, Era un baiata care avea in jur de 17 ani desi el pretindea ca varsta lui a ajuns la 817 ani. Avea parul negru si nu foarte lung, ochii lui erau un fel de mov spre rosu si il chema Dante
-Buna Arkana, cat de mult am asteptat sa te revad.
-Cu mine vorbesti? Am intrebat eu ironic, in acel moment imi transmise o serie de imagini cu mine si el, ne luptam intr-un razboi eram in aceiasi echipa si se prea ca ne intelegeam bine…In acel moment imi revenisera in minte niste imagini extreme de sumbre, razboia de acum 500 de ani, oameni morti si in mijlocul lor o fata destul de draguta imbracata intr-o rochie foarte frumoasa gotica, cu ochi verzi si urechi ascutite, dar de fapt aceasta fata era sangeroasa tinea in mana o sabie de pe care se puteau citi urmele luptei, fata ii era insangerata iar mainile la fel, erau de fapt amintirile mele si acea fata eram eu, in acel moment ma transformasem, Dante ma ajuta sa o fac si mi-a spus de ce pana in acel moment am fost Naru si acum am revenit la forma mea initiala. Lumea a fost ascunsa de mine, vechiul trup era doar un ambalaj uman, iar acesta era trupul meu.

asa arata Arkana: [img=https://2img.net/r/ihimizer/img385/5138/arkanawf5.th.jpg]
asa arata Dante:[img=https://2img.net/r/ihimizer/img455/32/danteob8.th.jpg]

Scuze pentru faptul ca nu am postat mai devreme dar nu am putut, acum iata urmatorul capitol, enjoi it!
CapVIII-Schimbari intunecate


Cine eram eu, cum aratam eu, ce am facut eu erau intrebari care imi treceau prin minte ca o carte pe care eram obligata sa o citesc, Dante parea sa fi fost cu mine in mare parte din viata…viata mea de 800 de ani, pentru mine era imposibil sa am o varsta ca asta, dar se pare ca nu si pentru el sau natura mea demonica, el ma lua cu calm si imi spuse ca eram un demon extreme de puternica, o printesa a lumii mele, ca am fost izgonita si batjocorita de propria familie si ca l-am intalnit pe el intr-un moment critic al vietii mele. Povestea incepea cam asa, eu fugeam de propria familie care isi dorea sa ma distruga cu orice pret, eram obosita si plina de rani si sange, puterile ma lasau incetul cu incetul, iar el in acel moment era la o vanatoarea, l-am intalnit si el m-a aparat, mi-a ingrijit ranile si mi-a dat sa mananc, dup ace mi-am revenit el s-a hotarat sa lupte alaturi de mine, asta daca si eu hotaram sa lupt. Am fost deacord cu propunerea lui si asa a inceput totul, m-am transformat intr-o printesa sangeroasa care isi dorea razbunare, eram ca o masina facut pentru lupta…dar in curand vorbele lui Dante care imi rasunau cu un ecou puternic in minte avea sa se transforme in imagini care rulau ca un film horror trait pe propria experienta. Pe moment am ramas putin socat de ce am vazut, dar in scurt timp mi-am revenit si ma simteam mai bine ca oricand, un zambet sadic imi aparu pe fata si vocea mea plina de viata se raci complet. Dante parea multumit, se apropie de mine si imi spuse:
-Bine ai venit inapoi printesa mea! Voce lui a fost atat de rece, dar totusi atat de dulce. Suna o incantare pentru urechile mele, Dar acel moment a fost interrupt de Kaiobi crispat de firica si incercand sa aiba o privire cat mai sigura, spuse cu o nota de revolta in glas:
-Printesa lui!!! Revino-ti Naru!
-Naru? Baiete o cheama Arkana si ce te deranjeaza in ceea ce am spus?
-Pai…vezi tu eu si ea eram impreuna…
-Foarte bines pus “erati” pentru ca de acum ea va trebui sa uite de tine.
-Kaiobi imi pare rau, dar sunt altfel, am vazut ce am facut, cine sunt eu si Dante are dreptate, va trebui sa uit de tine, voi incepe o noua viata asa cum sunt eu.
-Tu nu vezi ca el profita de tine…cat despre cine esti tu cu adevarat nu stiu ce sa spun.
-Kaiobi de ce o minti, recunoaste ca stiai de adevarata ei infatsare, de numele ei si de ziua in care se va reintoarce la mine. Spuse Dante cu un zambet ironic pe fata.
-La ce te referi? Am intrebat eu nedumerita desi in sinea mea banuiam ceea ce avea sa spuna.
-Sa iti spuna Kaiobi.
-Eu…adevarul este ca acum cinci ani a venit Enki la mine si mi-a spus ca se va intampla asta odata, mi-a spus cine esti si desi el a zis sa incerc sa iti spun adevarul nu am putut.
-Deci eu am trait ani astia cu tine in minciuna…dar totusi eu de ce am ajuns Naru si de ce mi-am pierdut amintirile? Am spus eu parand prea preocupata de intrebare decat de ceea ce facuse Kaiobi.
-Asta este partea a doua a povestii Arkana, Da-mi voie sa iti spun, ai fost trimisa aici dup ace eu am fost intemnitat in castelul regelui, acum 14 ani, din cauza pericolului pe care il reprezentai pentru familia regala s-au hotarat sa fii pusa sub o vraja care sa itio dea corp uman sis a te faca sa uiti de toata viata ta, sa iti stearga amintirile. Vraja nu putea fi rupta decat de amintiri si cum eu eram singurul care stia tot ce ai facut tu si cu ce scop, am fost inchis si puterile mele au fost puse sub sigiliu, dupa multe incercari am reusit sa evadez sis a rup sigiliul de la minile mewle, astfel acum cinci ani am venit aici sa te caut si acum iata-ma in fata ta sip e tine din nou cum erai.


---Va urma---

CapIX-Un alt inceput

M-am saturat sa tot aud cate ceva nou despre mine asa ca m-am hotarat sa incetez sa tot intreb cate ceva, nu conta daca mai erau lucruri ascunse si trebuia sa le aflu, nu imi pasa. Tot ce voiam acum era sa ma odihnesc si sa ma gandesc asa ca i-am spus lui Dante:
-Vreau sa ma odihnesc, a fost o zi destul de obositoare pentru mine si nu mai vreau sa stiu nimic, cel putin nu pentru moment..
-Bine, te va conduce Enki in camera ta Arkana, sper sa iti placa pentru ca au venit decoratori buni care iti definesc sper eu stilul.
Camera spre surprinderea mea nu era in acel depozit, era intr-o casa uriasa construita in stil vechi dar foarte elegant, ea se afla in spatele depozitului. Camera mea era situata la etajul unu langa cea a lui Enki, era foarte mare si era decorata cu culori si mobilier inchis la culoare din lemn masiv, un pat cu baldachin era pus pe mijlocul peretelui si era inconjurat de o biblioteca uriasa cu carti vechi de aproximativ 5 secole si toate scrise in latina sau greaca. Surprinzator era ca ma descurcam destul de bine in aceste doua limbi, lasand laoparte camera, m-am asezat confortabil in pat si m-am scufundat in asternuturile moi fiind prinsa de un somn adanc uitand complet de prietenul meu Kinobi. Am dormit pana dimineata cand am
fost trezita de Dante care ma chema la masa.
-Trezeste-te Arkana, e timpul sa mergem la masa si sa tii prezint pe supusi tai.
-Pe supusi mei? Am murmurat eu cu o voce slaba.
-Da, doar stii ca esti printesa si inb curand regina.
-Da...cred ca stiu, asteapta-ma ca vin si eu, trebuie sa ma schimb...
-Eu sunt afara, te voi astepta la usa.
Acum amintirile imi vuiau prin cap, intradevar eram printesa, una sangeroasa care lupta impotriva familiei ei si care avea sa continue lupta mult si bine. M-am imbracat repede si am iesit afara unde am fost intampinata de Dante care ma conduse in sala de mese. Acolo am fost putrin impresionata de numarul mare de persoane ce se aflau in acea incapere. Toti erau imbracati elegant cu haine de epoca si stateau pe scaune imbracate cu catifea rosie si pe alocuri incrustate cu diferite modele. Aveam un loc in capul mesei uriase, langa Dante. Inainte sa ma asez l-am intrebat discret unde se afla Kinobi, el imi spuse ca voi afla dupa masa si politicos imi impinse scaunul la masa.Dupa ce am terminat de mancat Dante imi arata o camera cu o usa scorojita si imi dadu de inteles ca acolo se afla Kinobi. Am intrat si am ramas cu ptivirile atintite pe trupul plin de rani a lui Kinobi, el veni spre mine, ma saruta usor si cazu fara viata in bratele mele...era mort, Dante l-a omorat. Am lasat sa imi scape o lacrima care pica lin pe fata lui Kinobi. Am luat trupul lui in brate si i-am cerut lui Dante sa imi promita ca ii va face o inmormantare decenta.

---Va urma---

mai pun azi...dar despre sadism, ce pot spune mintea mea e prea bolnava si nu vreau sa scriu atat de...ma rog pentru cei slabi de inger

CapX-Adaptarea

Acum era seara, dar eu inca mai aveam in minte trupul lipsit de viata a lui Kinobi. Desi nu voiam sa ma cert cu Dante sau sa ii spun ca sentimentele mele pentru Kinobi nu sau stins, m-am hotarat totusi sa il intreb de ce a facut acest lucru lipsit de inteles pentru mine? De ce a luat viata unei persoane nevinovate, fara sa aiba motiv sau cel putin eu credeam ca nu are motiv. Si asa m-am dus la el in camera. statea in balcon si fuma o tigara fara sa para deranjat de prezenta mea acolo.
-Ce faci draga mea printesa? De ce ai venit? Imi spuse el pe un ton calm, dar parca altfel decat de obicei.
-As dori sa aflu motivul pentru care Kinobi a murit. Sper ca nu te deranjeaza sa imi spui.
-Ma deranja, Arkana, se baga unde nu ii fierbe oala si se credea superior mie! Eu scap de cei care ma incomodeaza fetito, aduti aminte ca si tu faceai acelasi lucru! Spusele lui m-au facut sa simt un usor fior de ura, dar nu era pentru el cred ci mai mult pentru ca a spus ca si eu am facut acelasi lucru ca el.
-Multumesc pentru explicatie Dante...acum am inteles, am spus eu cu o voce usor trista, dar totusi greu sesizabila. El se indrepta spre mine cu un zambet usor si ma lua in brate. Imi spuse ca nu am nevoie de Kinobi si ma saruta. Am incercat sa ies din bratele lui, dar cu cat incercam mai mult cu atat el ma strangea mai tare.Dupa ce imi dadu drumul, eu m-am grabit spre usa, dar ma prinse de brat si cu un zambet sadic imi spuse ca eu voi face tot ce spune el si ma lasa sa plec.
Acum eram si mai speriata ca inainte, nu intelegeam ce se petrece si de ce se purta asa Dante...dar in curand totul avea sa se limpezeasca si totul avea sa imi fie foarte clar, si la fel avea sa imi fie si rolul meu. Dimineata cand m-am dus in bucatarie nu mai era nimeni inafara de Dante care isi bea linistit cafeau citind o carte. Cand eu am intrat lasa cartea jos si imi puse si mie o cana de cafea.
-Multumesc, dar unde sunt toti ceilalti? Cei care au venit ieri?
-Ceilalti demoni? Sunt fiecare la casa lor...ieri au venit pentru a sarbatori intoarcerea ta. In casa asta stam doar noi doi.
-Si Enki are si el casa lui? Sincer nu imi prea venea sa cred ca in tot acel castel stateam doar doua persoana, iar eu stateam cu Dante...
-Da, mi se pare si normal, doar nu vrei sa stea pe capul nostru si in plus eu am multa treaba.
-Bine, daca zici tu...
-Era sa uit. Cand ne casatoreim? Cand am auzit intrebarea m=-am inecat si a fost nevoie de 5 minute ca sa imi revin. Am facut ochi mari si am intrebat timid:
-Noi ne casatorim?
-Dar nu iti aduci aminte...nunta noastra era stabilita de acum 15 ani. Am cautat in amintirile mele si era adevarat, dar mie tot mi se parea o nebunie!
-Ba da, dar cred ca acum e prea curand sa facem asa ceva, eu inca nu mi-am revenit complet si...
-Nu mai cauta scuze si spune odata cand. Imi spuse el atat de sec si rece.
-Cand vrei tu! Eu fac ce zici tu, cum ai zis aseara.
-Uite, uita ce am facut si ce am zis aseara. Eram destul de nervos si nu ma puteam controla.
-Bine, dar sa nu se mai repete. I-am zis eu sec. Ne casatorim intr-o saptamana, sper ca e bine.
-Da e, sper ca nu te supara faptul ca nu vreau nimic fastuos sau vreo petrecere cu baloane roz.
-Ar trebuii? ma stii pe mine sa imi placa asa ceva? Nu cred, mie imi convine.
Si asa a ramas, nunta avea sa aiba loc peste o saptamana...saptamana in care sentimentele mele pentru Dante sau fructificat si am ajuns ca el sa fie singura fiinta pe care o puteam iubi.


---Va urma---

CapXI-Tot timpul se petrec schimbari…



Zilele treceau una dupa alta, iar eu ajungeam sa il iubesc din ce in ce mai mult, in timp ce el isi vedea de ale lui si de cateva mici pregatiri facute pentru evenimentul ce avea sa aiba loc. In sfarsit veni si seara dinaintea nuntii, eu atunci nu am putut dormi asa ca am iesit in balcom si m-am asezat pe marginea din marmura rece incrustata cu modele de un rafinament special. Era una din serile cu luna plina in care vantul batea rece printre crengile copacilor. Eu priveam fix la cerul lipsit de stele si luminat de marele astru, avea sa fie ultima mea seara petrecuta pe pamant ca un om normal, acum imi aduceam aminte de tot ce am facut eu in cei 15 ani de viata care sau scurs atat de repede intre pereti spitalului alaturi de Kinobi. Am hotarat sa nu ma mai gandesc la el pentru ca acum pot spune ca nu mai simteam nimic si ca ma transormasem in ceea ce sunt eu cu adevart...un demon, desi ceea ce ma astepta noaptea urmatoarea avea sa fie ceva ce nu m-am gandit ca voi face vreodata...M-am dus in pat si dimineta m-am trezit plina de fericire, dar totusi trista. Ceremonia de casatorie s-a desfasurat destul de repede si asa s-a facut ca pe la ora 12 eu si Dante eram deja legati pe viata...cum se spune. A fost o mica petrecere unde m-am straduit sa zambesc si sa par cat mai vesela, Dupa care Dante mi-a spus ca acum e momentul sa "vanam" sincer nu stiam la ce se refera, dar aveam sa imi dau seama foarte curand:
-Hai Arkana, acum suntem casatoriti, e lucrul pe care ni l-am dorit amandoi, avem vesnicia inainte si noptile sunt ale noastre, parfumul umbrelor noastre se va face simtit, nopitile sunt ale noastre!
-Ai dreptate, dar la ce te referi, unde mergem la vanat?
-In oras, te voi invata sa bei sange si sa profiti de ceea ce ai!Arkana nu te impotrivi...tot ce imi spusese o facuse cu o voce suava si atat de atragatoare, incat imi eram foarte greu sa ma impotrivesc si sincer nici nu am incercat, voiam sa vad cum e. Mi-am luat un tricou negru si niste blugi negri pe mine si am plecat amandoi imbracati aproape identici...
I oras luminile se reflectau pe pielea noastra alba si fina, dar nimeni nu indraznea sa se intoarca spre noi si cred ca nici nu realizau de la cate droguri si bautura aveau majoritatea in ei. Am mers undeva mai printre blocuri unde Dante a gasit repede un cersetor care implora moartea sa vina cat mai repede sa il ea. Se parea ca "norocul" a dat repede peste el pentru ca cu o miscare rapida gatul lui era sfasiat si Dante turna sangele in pahare, la inceput am fost dezgustata, dar dupa ce am luat cateva inghitituri a inceput sa imi placa, desi nu aveam de gand sa fac asta tot timpul.
-Ei ce zici iti place?
-Da...am zis eu usor preocupata de imginea cersetorului.
-Bine, acum hai acasa, e noptea nuntii...
A doua zii dimineata el era ca de obicei in bucatarie si isi bea cafeau, eu m-am asezat langa el si mi-am turnat o cana de lapte, dupa care am iesit in gradina palatului.
M-am asezat pe una din banci, dar am simtit cum eram sfasiata in doua,o lance uraiasa a fost aruncata din neant spre mine si mi-a strapuns corpul, m-am prabusit la pamant de durere, zaceam intr-o balta de sange incercand sa imi scot lancea, nu aveam sa mor si pana avea sa ma gaseasca Dante aveam sa sufar inerta uitanduma la cer. Dupa putin timp apare si el, alearga spre minne si ma ajuta, ma lua in brate spunandumi ca totul avea sa fie bine...


---Va urma---

In mare, e ok, dar faza cu lancea e seaca. Incerarca sa explici totul in asa fel incat ca si noi sa simtim odata cu personajul sentimentele lor si totul, incearca sa faci totul cat mai real... Spun asta din pozitia unui biet cititor, si stiu ca este nevoie de comentarii cand scrii ca sa stii ce sa remediezi...
Spre exemplu la ultima faza zici asa..."M-am asezat pe una din banci, dar am simtit cum eram sfasiata in doua, bal bla"...OK, asta a fost de-a dreptul sec dar totusi prea lung, stiu si eu puteai sa zici ceva de genul(sper ca nu te superi, incerc sa ajut, nu zic sa schimb ceea ce ai scris, ok?) "M-am asezat pe banca rosie ce statea singuratica intr-un colt al gradinii. Simteam aerul proaspat al diminetii invadandu-mi narile cu mirosul de trandafiri imbietor, cuprinzandu-ma o senzatie de relaxare...dar totul s-a terminat mult prea subit, iar o durere crunta mi-a fulgerat intrg corpul, precum as fi fost sfasiata in doua. Era precum lancea mortii m-ar fi sfasiat iar acum asteptam linistita ca moartea sa vina iar eu sa dispar... M-am prabusit fara vlaga pe pamantul inca rece al diminetii si am inceput sa ma scufund in propia-mi balta de sange rosu si lucios... Nu imi doream sa mor, acum cand gasisem un sens in viata! Suferinta era prea mult pentru mine...prea mult. Iar Dante nu mai sosea. Imaginea mi se incetosa usor si cerul albastru se intuneca usor, iar Dante parca nu mai sosea sa ma ajute... Ma simteam neputincioasa si singura, pierduta in durerea si suferinta ce ma inconjura... Dupa un timp a aparut si el, intanzandu-mi duios mana si alinandu-ma cu cuvinte dulci."

Sunt mai multa ca sigura ca o sa zici ca te pun sa iti schimbi povestea dar eu doar dadeam un mic exemplu pe baza ideilor tale. Sper ca ti-a placut si sa te ajute in vreun fel...Sry pt bagat in seama....e facuta pe moment anyway nu e nimic interesant >_>

CapXII-Durere…

Am inchis ochi si am cazut intr-un somn adanc. Mirosul proaspast al diminetii imbinat cu imaginea sangelui imi era inca intiparita in minte. Am inceput sa visez, se facea ca eu si Dante eram inpreuna si ne plimbam, eram fericiti si soarele ne incalzea chipurile de gheata. Deodata el a disparut, nu il gaseam nicaieri, dar am auzit un strigat infundat si capul lui s-a rostogolit in fata mea. Am deschis ochi si m-am trezit incercand sa imi sterg acea imagine din minte. Cand imi gasisem si eu un scop in viata mea mizerabila acum nu putea ca totul sa fie distrus, aveam nevoie de Dante,, dar cand am incercat sa ma ridic nu am putut, eram tintuita de un pat intr-o camera complet alba care mirosea a medicamente si bolnavi. Ma aflam intr-un salon de spital si langa mine statea o infirmiera mai invarsta cu parul pe alocuri carunt si un zambet atat de larg incat imi dadea fiori. Am reusit sa o intreb unde e Dante, dar ea mi-a spus ca sunt norocoasa ca am supravietuit si ca masina care m-a lovit nu e de gasit. Fratele meu plecase acasa din cauza serviciului lui si eu urmam sa fie externata in vreo doua saptamani. Nu am prea inteles nimic din ce a zis asistenta si i-am cerut sa ma lase singura pentru cateva ore.
-Multumesc, dar nu cred ca voi avea nevoie de doua saptamani, oricum va rog sa ma lsati singura cateva ore si sa nu intre nimeni la mine in salon.
-Cum doriti domnisoara.
Asistenta pleca si eu m+am cufundat in gandurile mele, acum erau multe lucruri care nu le intelegeam, cum ar fi de ce ar vrea cineva sa ma omoare, sau mai bine spus sa ma distruga prin durere... A trecut o saptamana, iar eu eram complet vindecata, zilele petrecute in spital au fost cat se poate de plictisitoare si curios e faptul ca nu am primit nici o vizita de la Dante. In cele din urma doctori s-au hotarat sa imi dea drumul si eu am plecat spre casa mea de la periferie. Orasul parea mai aglomarat si din ce in ce mai insuportabil, mii de voci imi rasunau in urechi aerul greu respirabil imi reducea puterea de concentrare. Am ajuns acasa, dar drumul pietruit parea sa nu mai fie curatat demult de frunzele casute si trandafiri sangerii nu cred ca au mai fost udati de cand am plecat eu. Paseam incet pe treptele castelului, dar parea gol si nelocuit. In camera mea zacea pe pat trupul neinsufletit a lui Dante. A fost ucis de demoni probabil cu o ora inainte de a veni eu. Din ochi mei au scapat lacrimi sarate de dorinta de razbunare peste trupul lui. M-am aruncat peste el si in soapta am jurat razbunare eterna, nu stiam cine a facut acest lucru, dar aveam sa aflu sau sa mor incercand. Am adormit peste trupul lui si dimineata l-am ingropat. M-am decis sa vand casa si sa ma mu in oras unde aveam sa imi gasesc un serviciu sdi noaptea sa merg pe urmele asasinilor si sa bag spaima in oameni...Am luat ceva bani pe casa si mi-am luat un apartament dragut pe care l-am mobilat in stil gotic si cat se poate de elegant, reflectand aprenta nobilimii.
tateam mai toata ziua in casa si citeam despre civilzatia din care faceam eu parte din cartile pe care le luasem din biblioteca castelului. Noaptea opbisnuiam sa imi plang de mila si sa imi inec amarul la o portie nesemnificativa de sange pe care obisnuiam sa o beau din pungile medicinale luate din spital sau sa ma plimb pe langa casele bogatanilorsperiindui putin...Aveam o viata foarte "palpitanta" pana intr-o zi ploiasa de noiembrie in care soarele era acoperit de nori cenusii si simteai cum te cuprindea mirosul melancolic de ploaie. Imi placeau mult acele zile, am iesit sa ma plimb, dar m-am impiedicat de o piatra dintr-un parc si am cazut lipita de asfaltul rece, m-am ridicat repede de parca nu s-a intamplat nimic si mi-am continuat plimbarea linistita. Deodata am zarit un baiat cam de aceeasi varsta cu Dante, cu pielea alba si ochi rosiatici...Avea un aer destul de cunoscut asa ca m-am dus la el si l-am intrebat direct:
-Cine esti?
-Ce fel de intrebare e asta domnisoara?
-Voiam doar sa stiu cine esti pentru ca ai un aer foarte familiar.
-Sunt ca si tine, un demon, dar de ce ai intrebat daca stiai raspunsul?
Avea o voce atat de rece incat simteam cum un fior de gheata ma patrundea, cine era el totusi...

Pai, in mare e mai bine, ai doar cateva greseli de ortografie, restul ti-am mai zis eu ce ai gresit... Sper sa mai pui saptamana asta succes!

Sper sa va placa si acest capitol...pe care l-am facut ceva mai scurt din lipsa de timp, dar asta e.

Cap XIII-Fara nume…

Ma luat cu el sau am mers de buna voie, m-a dus intr-o incapere intuneacoasa si friguroasa...nu eram speriat si nici ingrijorata de ceea ce avea sa urmeze, ma simteam ca o frunza in vantul rece al toamnei cu toate visele sau dorintele sterse si fara cale de intoarcere de unde am plecat...
-Deci tu esti Arkana.
-Cred ca da...asa ma cheama, dar tu cine esti?
-Eu sunt unul din asasini...ce nu ti-ai dat seama?
Cand am auzit acest lucru fata mi s-a intunecat si priveam in gol rememorand sentimetul acela teribil...am intrat in camera si l-am vazut intins pe pat lipsit de orice suflare, inima mi se inegrise si lacrimile imi curgeau grele pe obrazul de gheata...odata cu mine au inghetat si ele si inima lui. Imi aduceam aminte ce am simtit cand m-am lipit de trupul rece si plin de sange, cum ii putea simti atingerea incremenita pana in oase. Am ramas asa timp de cateva minute incercand sa imi controlez emotiile si am rupt tacerea apasatoare.
-Pentu ce ati facut asta, ce va facut el voua?
-Hai draga...suntem demoni si el avea tot ce is dorea si in plus era casatorit cu tine, am fost angajati sa te distrugem incetul cu incetul sa te vedem cum vei suferi la fiecare lovitura aplicata, iar asta e doar inceputul!
-Ma dezgusta atitudinea ta, dar nimic nu ma mai doare acum, inima imi e de piatra si sufletul nu exista...nu pot simti nici o durere sufleteasca cat despre cea fizica nu ma poate afecta prea mult.
-Bine, vom vedea cu timpul...apropo eu ma numesc Kaneki. Si dupa ce a spus acest lucru m-a poftit afara si m-am dus direct in parcul unde ne cunoscusem. Privirea mea era lipsita de orice reactie, vantul batea cu putere si parul meu era aruncat in toate directiile. Dupa ce m-am saturat de plimbare m-am intors acasa si m-am asezat pe un fotoliu privind la marea de oameni ce se dezlantuia pe deasupra ochilor mei. Asteptam sa vina seara si sa ies din nou in oras si sa imi caut un tovaras de lupta...caci orasul era plin de demoni in trup de omameni si noaptea era a mea.
A venit si seara, m-am imbracat in hainele mele invechite si mi-am pus spada, iesind in marea de luminite si incercand sa ajung cat mai repede la periferie unde puteam sa imi starpesc dorinta de razbunare pe nefereciti ce aveau sa imi iasa in cale. Din spate am suzit o voce care imi spuse:
-Da ce cauti tu sici asa singura?
-Am venit a ma distrez putin...in felul meu barbar care ma face sa imi urasc fiinta mai mult ca oricand.
-Ei da...da de ce sa te urasti pe tine cand vezi ce frumoasa esti...vrem si noi sa ne distram putin.
-Pacat ca viata trece atat de repede...Si in clipa urmatoare mi-am scos spada si le-am retezat capetele...acum vedeti care e felul meu barbar care ma face sa simt ura pentru propria persoana...


---Va urma---