Shadow Dance

Am scris o noua poveste, sper sa va placa si daca da voi mai posta, dar ea este un fel de sumar al romanului pe care il scriu si sper sa va placa...so enjoy:

Shadow Dance


CapI-Intoroducere

Stropi de ploaie se izbeau puternic in geam si alunecau usor pe sticla transparenta, Ea privea de la fereastra cum masinile treceau grabite si stropeau oamenii care incercau sa se apere cu umbrelele. Un zambet usor i se schita pe fata, dar disparu la fel de repede cum aparu, pentru ca viata o invatase ca nu are motive de bucurie. A fost crescuta de mica in taina luptei din muntii Japoniei, in geruri teribile si zile nemancate si acum era adusa la oras pentu a merge la liceu. O chema Akate si era o fata frumoasa cu parul negru si lung si cu ochii de un rosu inchis, nemaivazut. Maine avea sa inceapa scoala in capitala, Tokyo si ea trebuia sa isi inceapa o noua viata alaturi de noi colegi care probabil ca nu au pus mana pe o sabie in viata lor si nu stiu ce inseamna sa duci o viata grea. Ea era la fel de frumoasa ca un inger, dar fara zambet si la fel de puternica ca un demon, manuia sabia cu o maiestrie iesita din comun inca de la 6 ani si putea sa faca ce alti numai visau, nu avea motiv pentru care ar fi trebuit sa se teama de ceva, dar totusi era retrasa de propria fiinta. Avea o privire speciala si o atitudine la fel si stia ca nu ii va fi deloc usor sa se integreze in noul colectiv.
Isi pleca privirea si se uita la sabia ei, era frumoasa cu un dragon si era scris caligrafic numele ei pe trupul dragonului. O infasura intr-o catifea neagra si o puse in dulap, unde ea credea ca avea sa o lase pentru mult timp, dupa care se duse la culcare. A doua zi dimineata se imbraca in uniforma pe care o ura ea atat de mult pentru ca nu ii placea sa poarte fusta si nici haine prea stramnte, manca ceva si iesi in graba pe usa apartamentului ei unde locuia singura pentru ca nu avea parinti. ei erau morti si i-au lasat o avere impresionanta si acest apartament mare, lucruri pe care nu le avea in proprietate decat de azi dupa testamentul parintilor ei, avea voie sa intre in posesia legala a lucrurilor in ziua in care va incepe scoala in Tokyo. Se grabi sa ajunga la scoala si lua autobuzul. Intra intr-o curte mare unde toti isi vorbeau si parea ca se simt foarte bine, cand cativa copii se uitara la ea, afisaun zambet fals si cauta un loc mai gol unde ar putea sa stea fara sa atraga atenita. In cele din urma se facu o repartizare a elevilor in clasa si ea pleca unde ii era sala. Acolo gasi multi copii probabil vreo 30 si toti pareau ca se cunosc foarte bine. Se aseza in ultima banca si se uita pe fereastra. Langa ea veni un baiat cu ochi asemanatori cu ai ei si parul saten inchis car nu depasea in sa lungimea umerilor:
-Pot sa stau si eu aici? o intreba el.
-Da...poti, ii raspunse Akate cu o voce rece, dupa care se intoarse la geamul pe care privea ciresii infloriti din curtea scolii.
-Multumesc, eu ma numesc Kaechi, nu imi amintesc sa te mai fi vazut.
-Pai sunt noua si ma numesc Akate...Ea a fost interupta de o voce ce striga din fata: "Hei uitati, poate isi gasesti si Kaechi o prietena, tocilarule!" Akate nu se enerva Ssi incerca sa nu le dea atentie, dar Kaechi ii spuse:
-Scuze, nu cred ca trebuia sa stau cu tine, vei avea probleme.
-De ce? Chiar te rog sa stai jos si sa nu ii bagi in seama, nu ar trebuii sa te supere faptul ca ineti bine si ca altora le e ciuda pe tine. Kaechi facu ochi mari, era singura persoana de la care auzise asa ceva si pentru prima data s-a simtit si el oarecum mandru, ea ii arunca un zambet si isi pleca privirea.


---Va urma---

CapII-Prima zi

Se auzi clopotelul si prima ora avea sa inceapa. Pe usa intra o doamna mai batrana imbracata intr-un costum negru si cu o privire oarecum ciudata sub ochelari pe care ii purta. Ii saluta pe toti si se prezenta drept profesoara de biologie, citi catalogul si cand ii striga numele, Akate se reidica in picioare si se duse spre catedra.
-Deci tu esti eleva noua, sper sa rezisti aici mai mult decat celelalte fete care au venit...Akate zici ca te numesti da.
-Da, eu sunt...
-Foarte bine, vreau sa spui ceva clasei despre tine inainte sa te duci la loc.
-Eu sunt Akate, am 15 ani si...imi place literatura si...Se opri, isi dadu seama ca nu mai are rost sa continuie sa spuna ceva, colegii ei o priveau cu un "interes" foarte mare, era de ajuns sa isi dea seama din privirea lor ca nimeni nu o voia acolo. Singurul care parea incantat era Kaechi, care se uita plin de entuziasm la ea si o asculta. Se duse la loc trimisa de profesoara vazand ca nu mai vrea sa continuie, in clasa se auzi un usor hohot de ras, dar care se stinse repede.
-Si mie imi place literatura, spuse vesel Kaechi cand ea se aseza in banca.
-Da...ma bucur macar ca e cineva cu pasiuni comune, acolo unde am locuit eu am avut destul de putin timp sa citesc pe zi, dar il foloseam pentu a devora fiecare cuvant din cartile care imi placeau.
-Dar tu de unde vii. Intreba curios baiatul.
-Nu are rost sa iti spun...oricum nu ai stii si sincer nici eu nu stiu unde am avut pana acum un loc stabil. Spuse Akate cu vocea rece si scazut si cu ochii goi.
-Poate imi vei spune odata si ma vei face sa inteleg pentru ca acum m-ai bagat in ceata si mai tare.
Akate si Kaechi va rog sa nu mai vorbiti, acum e timpul pentru asezarea in banca...voi doi veti ramane asa cum sunteti si acum Yashiro stai cu Kayla, Minamino stai cu Kana, Yamashi stai cu Ayame, Kanji stai cu Yume...In timp ce profesoara facea aranjarile Akate si Kaechi priviau la frumoasele flori de cires.
-Sunt foarte frumoase, spuse Kaechi privind fix la Akate.
-Da sunt, pacat ca in curand va veni frigul ce le va sterge frumusetea.
Ziua trecu repede Akate fiind nevoit sa se prezinte la fiecare profesor, acum era ora pranzului si Kaechi ii arata unde era cantiba, isi lua ceva de mancare si se aseza langa baiat, era o masa unde stateau doar ei, una mai retrasa unde avea obiceiul sa stea Kaechi.
-Ce te-a facut sa vii aici.
-Nu stiu, parinti mei au avut grija de tot sa se asigure ca voi fi aici la liceu, nu am vrut eu, dar chiar aveam nevoie de un loc unde sa stau si de niste bani.
-Cum adica, tu nu stai cu parinti tai?
-Nu, ti-as spune ceva, dar te rog sa nu mai spui la nimeni...
-Te ascult. Zise sceptic baiatul.
-Eu nu am parinti, ei au murit cand eu eram mica, intr-un accident de masina si mi-au lasat mostenire un apartament mare intr-o zona buna a orasului si un cont cu o anumita suma de bani, lucruri care au devenit ale mele deabea de azi, poate am sa iti povestesc si cine sunt eu candva.
-Imi pare rau pentru tine, dar se pare ca tie chiar iti pare rau dupa locul unde statai.
-Muntii Jaoniei, acolo stateam, erau niste locuri de o frumusete apocaliptica si geruri de iti inghetau oasele...nu mai are rost sa vorbesc, sincer nu imi pare rau, dar trebuie sa ma obisnuiesc cu acest mediu nou si sa renunt la pasiunile si nevoile mele pentru o bucata de timp.


---Va urma---

CapIII-Marele oras

A doua zi Akate a mers ca de obicei la scoala si s-a asezat in banca ei din spatele clasei, ajunsese printre primii si asta era un lucru care ei ii place, la scurt timp veni Kaechi, el se asezat langa fata si isi scoase cartile de matematica pentru ca aceasta era prima ora. Trecura 10 minute si cei doi nu schimbasera nici o vorba, Akate isi vedea linistita de caietele ei in timp ce Kaechi se uita agitat intr-o parte si in alta. In cele din urma baiatul se hotaraste sa rupa tacerea:
-Si ti-a fost greu la teme?
-Nu...spuse fata putin dezamagita de intrebare dupa care isi pleca privirea rece in jos si astepta fara sa scoata nici o vorba sa intre profesorul in clasa. La ora ea iesi la tabla pentru ca au facut algebra, la care ea se descurca mai bine decat la geometrie, facu exercitiile corecte si cand se deplasa la loc in banca ei, auzi cum in spatele ei se vorbea despre intamplarea din ziua precedenta in care ea ii luase apararea lui Kaechi si acum toti ziceau ca si ea e tocilara. Nu o deranja acest lucru, dar stia ca nu se poate compara cu Kaechi.
Au mai trecut cateva ore si a ajuns in sfarsit pauza de masa, ea si baiatul se dusera la cantina, isi luasera ceva de mancare si se asezasera la aceeasi masa la care au stat si data trecuta:
-Nu ai prea vorbit azi Akate, te simti bine?
-Da doar ca mi-am dat seama cat de reletiva e viata in acest oras haotic imbracat in praf si zgomot.
-Cu timpul o sa incerci sa te obisnuiesti, daca vrei azi o sa facem o plimbare prin oras si am sa iti arat cateva locuri tari si daca vrei te pot duce...asta daca iti place sa vezi cateva antrenamente a celor care practica artele martiale si luptele japoneze.
-Mi-ar face mare placere, spuse fata cu o voce entuziasmata.
-Atunci ma bucur ca am sa iti fiu si eu de folos...
Dupa scoala Kaechi a luat-o pe Akate si au mers cu un tren pana in centrul comercial al orasului, Kaechi stia aproape fiecare loc...au mers pe multe stradute si au intrat in multe magazine, Akate era fascinata ce cate accesorii pentru sabii sau de cate modele de sabii vedea in fiecare magazin, dar in zecile de spatii comerciale in care a intrat nu a vazut nimic asemanator cu sabia ei, stia ca e ceva special, dar nu stia nimic de unde provenea ea, sabia i-a fost daruita la nastere si nici nu ii stia exact semnificatia dragonului si a numelui ei scrijelit pe dragon.
-Iti place? O intreba baiatul.
-Da...e interesant orasul asta al vostru, dar cand vorbea privirea i s-a atintit asupra unei vitrine, a vazut un colier cu o piatra de culoarea sangelui, la fel ca ochii ei, se simtea strabiu trasa spre acel colier, nu se putea opune, de parca o forta o tragea spre magzin si ciudat era ca si Kaechi parea sa ii impartaseasca trairile, cei doi se prinsera instinctiv de mana si Akate il tragea pe baiat in magazin. Au cerut sa li se arate colierul, erau trei de acelasi fel, dar vanzatorul nu avea expus decat unul. Kaechi ochi repede si cel de-al doilea, iar vanzatorul entuziasmat il arata si pe acela...baiatul insfaca obiectul si se uita la el parca golit de orice urma de umanitate.
-Aveti doar doua? intreba Akate.
-Da domnisoara, cel de la care le-am cumparat a spus ca nu sunt decat trei in toata lumea si ca sunt extrem de valoroase.
-Cat ceri pe ele...
-Pai domnisoara in mod normal as fi cerut 70.000 de yeni pe unul, dar asa va pot face o reducere si vi le dau cu 100.000 de yeni pe ambele... Inainte ca vanzatorul sa isi mai continue raza Akate puse banii ope masa si astepta ca Kaechi sa ii puna colierul la gat. Dupa ce au iesit din magazin, amandoi purtau pietrele si se purtau la fel de normal ca inainte...


---Va urma---

In sfarsit am reusit sa citesc (lenea...). Ok, in mare e o evolutie in stilul de scris, fata de celelalte povesti, dar tot faci o greseala: unele propozitii sunt pea lungi si obositoare... Incearca sa le faci mai usoare, adica nu baga 3 propozitii impopotonate intr-o fraza, desfa-le, separa-le...3 simple merg, dar asa devine obositor si suna rau. Ai cateva greseli de ortografie, in rest e ok.
Si povestea in general pare interesanta,desi...sabii in viata de azi? Chiar se mai folosesc? (nu, evident. aici cred k e faza in care intervii tu ^-^ )

Da...nu prea cred ca se mai folosesc, dar vei vedea cum se va desfasura pe parcurs istoria pentru ca treptat personajele noastre vor fi introduse intr-o alta lume...

CapIV-Mari schimbari


Mult timp a trecut de atunci, mai exact trei ani si ei tot aceleasi pietre le purtau la gat, probabil si uitasera ca le au...dar timpul si-a pus amprenta asupra lor precum si misteriosul obiect. Acum Akate era mai mare si nu mai era la fel ca inainte...o fata cu care nimeni inafara de Kaechi nu vorbea, era populara frumoasa si puternica...avea parul negru si ochi isi mai pierdusera din rosul intens. Cel mai tare surprindea Kaechi prin infatisatrea lui, avea parul tuns in scari si nu chiar foarte lung si ochii ii erau albastri, toti ziceau ca poarta lentile, dar pana nici el nu isi putea explica cum din acea culoare rosiatica au ajuns sa fie albastri...Baiatul acum nu mai era tocilarlul cu care nimeni nu vorbea si de care toti isi bateau joc, acum fetele stateau la coada doar ca sa il vada cum trece pe coridor si o urau pe Akate care era tot timpul in preajma lui, desi ea nici nu se sinchisea. Kaechi schita un zambet fetelor si se grabi sa iasa din scoala.
-Akate...cum s-au petrecut aceste schimbari?
-Ce vrei sa spui?
-Hai sa mancam ceva si iti explic...Cei doi s-au dus la restaurantul lor obisnuit la care au fost sa manance si in acea zii.
-Deci explica, la ce schimbari te referi?
-Adica in clasa a VIII-a nimeni nu statea de vorba cu noi, nimeni nu ne asculta si acum...mai ca toti ne sufoca si vor sa stea in preajma noastra...suntem mult mai diferiti si uitate si la felul in care aratam. In trei ani s-au schimbat atatea.
-Dar noi totusi aceeasi am ramas...nu ne-am schimbat mai mult decat fizic.
-Poate ca ai dreptate, dar tot nu pot sa imi explic.
-Kaechi nu te mai gandi, fiecare se schimba si noi nu facem exceptii, tine minte ce iti spun.
-Bine...apropo ti-am spus ca mi-a adus si mie sabia comandata, e asemanataoare cu ata doara ca asa cum ai spus tu e scris numele meu...am uitatat sa iti multumesc pentru ca mi-ai adus aceasta pasiune in mine.
-Nici nu trebuie, am vrut sa iti spun cine sunt pentru ca asa am simtit eu...si acum venind vorba de origini imi pare rau ca nu mai ai parinti de la 5 ani . Amandoi avem cam aceeasi soarta se pare.
-Da poate de asta ne si intelegem asa bine. Akate rosi putin, dar se parea ca Kaechi nu ii dadu atentie si incepu sa manance. Desi fata nu voia sa recunoasca il placea mult pe prietenul ei si ce nu stia era ca si el ii impartasea sentimentele, dar subtil astfel incat ea nu avea cum sa isi dea seama, desi ii venea greu sa creada. Dupa ce au terminat s-au dus in parc sa se mai plimbe, era o zii minunata de toamna chiar daca frigul iti patrundea pana in maduva oaselor. Luminile se aprinsera si se reflectau intens pe suprafata lacului din parc. Cei doi se asezara pe o banga si covorul de frunze le acopera picioarele. O clipa de neatentie din partea fetei si se afla deja in bratele baiatului cu buzele unite intr-un sarut inconjurat de aerul rece si vantul umed.
Cand Kaechi ii dadu drumul ea se uita nedumerita la el rosie toata la fata, dar nu putut sa spuna nimic. Se intoarse cu fata spre lac si isi pleca usor ochii. Il auzi pe Kaechi scotand un chicot de ras si atunci se bosumfla.
-Haide doar nu te-ai suparat...
-Poate da, poate nu...
-Recunoaste ca si tu voiai asta suntem de prea mult timp impreuna si nu vrem sa ne impartasim sentimentele desi stim ce simtim unul pentru altul. Fata se uita la el si acesta o prinse in brate strangand-o si tinand frigul la distanta.

Akate(cum arata acum): [img=https://2img.net/r/ihimizer/img300/8724/akkaeg3.th.jpg]
Kaechi(cum arata acum): [img=https://2img.net/r/ihimizer/img159/483/kaechitd8.th.jpg]


---Va urma---

Un nou capitol...hope you like it...

CapIV-Fete schimbate

Zacea intinsa pe podeaua bibliotecii, intr-o balta de sange si cu abdomenul strapuns de trei cutite...ochii si-i tinea deschisi cu privirea orientata in sus si se ruga ca acel fior sa nu fie pumnul mortii...acum isi dorea mai mult ca oricand sa nu moara si isi dorea sa isi continuie viata. Acum cand simtea mana rece a mortii alunecand usor peste fiecare parte a sufletului ei...se simtea descurajata si cu lacrimi in ochi incerca sa se miste si nu intelegea de ce nu murea daca nu putea face nimic si de ce trebuiea sa indure acea durere ce o simtea pana in adancul inimii "Nu vreau sa mor, nu acum cand am reusit si eu sa ma acomodez cu viata asta...mama, tata va rog trimitetimi puterea sa pot continua si sa ma pot razbuna pe cel ce m-a lasat aici" isi spusese fata. Brusc isi aminiti ceva ce spusese mama ei chiar cu cateva zile inainte sa moara: "Akate tu ai puterea necesara sa treci peste tot si poti chiar birui moarte ...tot ce trebuie sa faci e sa crezi in tine si sa iti aduci aminte ca esti mult mai speciala decat ceilalti oameni pentru ca tu nu esti un simplu om". Pe la acea varsta ea nu intelegea ce voia sa spuna mama ei, insa acum cuvintele ii rasunau lipede in minte si incerca sa faca rost de forta necesara pentru a invinge fiorul rece...forta ce numai in ea o putea gasi. Insa i se parea prea mult pentru ca nici nu se putea misca. Cu un ultim efort isi duse mana spre cutite si le scoase repede din carne. Un tipata asurzitor rasuna in tot liceul si apoi liniste...
Cand deschise ochii se afla intr-o camera alba si alaturi de ea era Kaechi. Se afla intr-o camera de spital, cu eforturi majore reusii sa il intrebe pe Kaechi:
-Cum am ajuns aici si tu...tu ce cauti aici?
-Te-am gasit aseara in biblioteca...mi se parea ciudat ca nu ai venit acasa asa ca m-am dus sa verific, erai lesinata pe jos iar hainele iti erau putin murdare de sange si alaturi de tine aveai un cutit...noroc ca nu era ascutit...unii spun ca ai incercat sa te sinucizi dar eu nu cred asta, nu aveai nici o zgarietura dar totusi de unde era camasa ta murdara...
-Cum adica nu am nici o zgarietura...un cutit neascutit...camasa murdara?! Fata isi ridica repede bluza, iar Kaechi isi puse imediat mana la ochi. Akate a ramas fara cuvinte...nu avea nici o zgarietur, nici macar o mica taietura, nimic, avea pielea la fel de intreaga si normala ca inainte. Isi lasa bluza inapoi in jos si se dadu jos din pat, se uita la Kaechi si el se uita la ea intrebator.
-Eu era sa mor acolo si acum vad ca nu am nimic? Am simtit pe pielea mea lama rece a cutitelor si am auzit cum m-am prabusit in balta de sange. El a vrut sa ma omoare si acum vad ca nu am nimic!!!
-Akate, incearca sa te linistesti, probabil a fost doar un vis care ti s-a parut real...
-Nu! Nu a fost, stiu ce s-a intamplat acolo, stiu cum m-a lasat acolo sa putrezesc in propriul organism ce se golea incet de fiecare picatura de sange. Stiu si inca simt durerea ce m-a cuprins atunci cand mi-am scos lamele ascutite din carne! Akate tipa furioasa si nedumerita prin toata camera.
-Cred ca e inca efectul scocului...poate cand ai cazut te-ai lovit la cap si ai cazut intr-un fel de vis cu tente ale realitatii. Insista Kaechi, Akate dandusi seama ca nu avea rost sa isi sustina ideea a admis faptul ca poate a fost un vis desi stia prea bina ca nu era asa. Era hotarata sa afle cine e Minaka si mai ales cine e ea.


---Va urma---

Dap,ne place foarte,foarte mult!Doar Akate era pe moarte si acum nu mai are nimik.Ai o imaginatie extrem de bogata si reusesti sa descrii f.bine intamplarile.My opinion!

multumesc...ma bucur mult ca iti place...

Am citit... Vad ca faci progrese ...mai putine greseli, exprimare mai buna... Tine-o tot asa, ca e bine ... Spor la scris!